Maia Sandu pierde încet

Tot sfârșitul săptămânii trecute și începutul acesteia au fost dominate de alegerile din Republica Moldova. Din ce îmi aduc aminte, în ultimele trei decenii n-am avut parte de o asemenea acoperire intensivă. Mai toate televiziunile, radiourile și site-urile au transmis de dimineața până seara, cu corespondențe ale unor trimiși speciali la Chișinău și cu vedete deplasate la fața locului. Referendumul a fost prezentat ca moment politic hotărâtor pentru viitorul acestei țări. Am fi înțeles ceva mai bine dacă acest referendum ar fi pus în cumpănă Unirea Moldovei cu țara mamă. Numai că Referendumul nu a vizat orientarea Moldovei spre România, ci spre Uniunea Europeană. E drept, la această oră, spiritul unionist dincolo de Prut este mult mai slab decât cel pro-european. Toți corespondenții din România estimau și dădeau ca sigur un succes copleșitor al referendumului și se mai întrebau doar dacă Maia Sandu va fi realeasă din primul tur președinte al Republicii Moldova.

Nici vorbă! Referendumul a trecut cu greu, la mustață, mai mult de rușine. Dacă nu era votul populației din diaspora, ar fi eșuat lamentabil. Așa a trecut doar pentru a putea zice că n-a fost o catastrofă. Că populația este împărțită în două. Jumătate (în mare parte plecată la muncă) este în favoarea integrării europene, cealaltă, nu neapărat în favoarea Moscovei, cît pătrunsă de îndoieli sau împotrivă. Ceea ce înseamnă că moldovenii nu sunt pregătiți, că pricep corect cum merge țara și că satisfacțiile celor rămași acasă sunt destul de departe de un „da” răspicat în favoarea aderării la Uniunea Europeană. Toate trambalările liderilor europeni, toată propaganda pro-Europa susținută de la Bruxelles și de la București se termină cu un rezultat jenant. Eforturile celor de la Bruxelles de a mobiliza presa sprijinită din România pentru a contribui la un vot al moldovenilor în favoarea Maiei Sandu și a unui referendum pro-UE s-au cam dus în gard. Site-urile și televiziunile sponsorizate nu au putut înfrânge nemulțumirile, logica și neîncrederea românilor moldoveni de vârsta a treia. Ca să nu mai vorbim de atitudinea rusofonilor.

Ciudățenia este alta. Aproape nimeni din România n-a suflat o vorbă despre greșelile guvernului moldovean și despre comportamentul neconvingător al Maiei Sandu. La urma urmelor, referendumul acesta a fost conceput cât pentru a obține o mobilizare exemplară a pro-europenilor, cât pentru a-i aduce pe români la urne să voteze Maia Sandu la alegerile prezidențiale. N-a mers! Nu totdeauna lucrurile curg în favoarea celui care le pregătește. Spre surprinderea Maiei Sandu (oare înțelege de ce?) ea a pierdut 300.000 de voturi de la turul doi al alegerilor prezidențiale trecute. Poate din cauza nereușitelor de la reformarea sistemului de Justiție, poate din cauza sprijinului pentru ministrul Andrei Spînu cu ale sale achiziții de păcură la supra-preț, poate pentru colaborarea strânsă cu Alexandru Machedon, cel care controlează serviciile secrete din Moldova și a fost decorat mai ieri (!?) de Casa Regală a României. Toți au argumente. Numai ea pune situația pe seama unui dușman.

La Chișinău, marile succese ale Maiei Sandu arată altfel decât la București și la Bruxelles. Adică muuuult mai mici! Asta și transformă alegerile din turul doi într-un mare semn de întrebare!

Cornel Nistorescu, Cotidianul.ro