Mihai Isac // Universități fără granițe

Planul controversat de desființare a Universității de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul prin absorbția acesteia de către Universitatea Tehnică a Moldovei (UTM) tulbură societatea din R. Moldova. Această decizie, prezentată drept o „reorganizare” menită să modernizeze învățământul superior din sudul țării, este privită de numeroși experți, academicieni și lideri de opinie ca fiind profund greșită. Anexarea propusă nu doar că echivalează cu lichidarea unei instituții academice autonome cu rol strategic regional, dar reprezintă și o lovitură gravă dată relațiilor culturale și educaționale dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, scrie Mihai Isac.

Universitatea din Cahul nu a apărut dintr-un moft, ci dintr-o necesitate reală pentru sudul Republicii Moldova. Înființată în 1999 ca extensie a Universității din Galați, ea a fost gândită de la bun început ca un liant educațional și cultural între România și Republica Moldova. De-a lungul anilor, numeroși profesori români, în special de la Universitatea „Dunărea de Jos”, au predat la Cahul, iar studenții de aici au participat la stagii de cercetare și schimburi academice la Galați. Prin urmare, universitatea cahuleană a funcționat ca o punte vie peste Prut, integrând comunități academice de pe ambele maluri și întărind identitatea culturală românească în Basarabia de sud.

Desființarea acestei instituții ar însemna distrugerea acestei punți și pierderea unui simbol al cooperării noastre. Academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, avertizează că dispariția Universității din Cahul, chiar și „sub o formă voalată” precum absorbția în UTM, ar rupe legături fundamentale între românii de pe cele două maluri ale Prutului și „nu anunță un viitor așa cum s-ar cuveni” nici pentru integrarea europeană, nici pentru idealul unirii naționale. Cu alte cuvinte, în loc să ne apropie de Europa și să consolideze relațiile dintre România și R. Moldova, închiderea (mascată) a universității ar transmite un semnal negativ, de regres. Să nu uităm că o universitate este lumină pentru comunitate. Or, a stinge această lumină echivalează cu condamnarea regiunii la „întunericul ignoranței”, după cum subliniază retoric semnatarii unei petiții publice împotriva anexării.

Mai mult, contextul demografic actual impune păstrarea, nu eliminarea instituțiilor de învățământ. Populația studențească este în scădere în întreaga regiune, iar exodul tinerilor continuă.

În asemenea condiții, „orice școală desființată, orice facultate închisă ne împinge în zid”, afirmă Ioan-Aurel Pop, subliniind că nu ne permitem luxul de a pierde centre de educație, dimpotrivă, avem nevoie disperată să le consolidăm.

Universitatea din Cahul nu este de prisos, ea trebuie să existe și să meargă înainte. Aceasta este o instituție care formează specialiști locali, sprijină viața culturală și administrația regională și oferă tinerilor o șansă de afirmare la ei acasă. Desființarea sau centralizarea sa la Chișinău riscă să accentueze depopularea zonei și declinul socio-economic al sudului R. Moldova.

Autoritățile de la Chișinău susțin că integrarea universității din Cahul în cadrul UTM ar aduce resurse suplimentare, investiții în infrastructură și chiar deschiderea unor noi facultăți. De asemenea, ministrul Educației Dan Perciun a insistat că „nu este vorba de închidere”, afirmând că „centrul universitar rămâne, campusul, studenții și profesorii rămân”, doar „dispare ștampila și funcția de rector”, iar în locul acestuia ar exista un prorector la Cahul. Cu alte cuvinte, ni se spune că universitatea va supraviețui ca subdiviziune a UTM, chiar dacă își pierde personalitatea juridică proprie.

Aceste argumente sunt însă profund înșelătoare. Autonomia universitară și identitatea locală nu sunt simple „ștampile” de care ne putem lipsi fără consecințe. Dimpotrivă, așa cum arată chiar reprezentanții comunității academice din Cahul, transformarea instituției într-un centru subordonat UTM ar însemna pierderea bugetului propriu și a capacității de decizie locale, aspecte pe care o eventuală „reprezentare” simbolică (printr-un prorector și câțiva membri în Senatul UTM) nu le poate compensa. Semnatarii petiției locale subliniază că sudul Republicii Moldova are nevoie de instituții universitare autonome, capabile să susțină dezvoltarea regională policentrică, să rețină tinerii în zona și să sprijine administrația publică, mediul economic și viața culturală locală. Or, tocmai această autonomie și ancorare locală ar fi anihilate prin absorbția în structura unui mega-universități centralizate la Chișinău.

Există și un risc academic major, și anume diferența de profil și misiune între cele două instituții. UTM este o universitate cu profil preponderent tehnic și ingineresc, pe când la Cahul funcționează programe diverse (științe ale educației, economie, drept, litere, etc.) adaptate nevoilor regionale. „Integrarea unei universități cu profiluri multiple într-o universitate cu profil strict tehnic nu este de bun augur”, avertizează Ioan-Aurel Pop. Această fuziune ar risca să distrugă un mediu universitar local bine individualizat, care funcționa după reguli proprii și era deschis cooperării internaționale, în special cu România.

Sub umbrela UTM, e foarte posibil ca specializările neinginerești de la Cahul să fie neglijate sau închise treptat, iar personalul academic local, deja insuficient, să nu aibă prea multă influență în deciziile de la centru. Pe scurt, absorbția poate echivala cu o lichidare treptată a universității, exact ceea ce criticii reformei denunță, și anume reorganizarea planificată echivalează cu lichidarea universității.

Nu pot fi trecute cu vederea nici semnele de întrebare privind motivele reale ale acestei reorganizări. Deși oficial se invocă eficiența administrativă și creșterea calității, presa și societatea civilă au remarcat o coincidență suspectă și anume faptul că modificările propuse ar permite aceluiași rector să obțină un al treilea mandat la conducerea UTM, lucru interzis de legislația actuală. Concret, reorganizarea ar reseta practic numărătoarea mandatelor, permițând actualului rector al UTM, Viorel Bostan, să își prelungească șederea în funcție.

Astfel de suspiciuni, coroborate cu contradicțiile din discursul oficial erodează serios încrederea în bunele intenții ale reformei. Cum se face că Ministerul Educației de la Chișinău lăuda în octombrie 2025 modernizările de la Cahul și numărul record de studenți atins, peste 1000, pentru prima oară în ultimii patru ani, iar în decembrie același minister eticheta universitatea drept „mică” și „ineficientă”.

Dacă guvernanții chiar doresc dezvoltarea centrului universitar din Cahul, de ce condiționează investițiile de pierderea autonomiei locale? Nimic nu i-a împiedicat să aloce fonduri pentru modernizarea campusului și în absența fuziunii, așa cum corect a întrebat și primarul municipiului Cahul, pro-europeanul Nicolae Dandiș.

Există o cale mult mai benefică și vizionară de a asigura viitorul Universității din Cahul prin transformarea sa într-o filială a Universității „Dunărea de Jos” din Galați sau chiar într-o instituție de învățământ superior administrată în comun de România și Republica Moldova. Această idee nu este nouă. Astăzi, când universitatea se află „în pragul desființării”, voci din mediul civic și academic propun să inițieze consultări cu Universitatea „Dunărea de Jos” în vederea preluării Universității din Cahul ca extensie universitară a acesteia. Aceasta ar însemna, în practică, ca universitatea din Cahul să devină o filială oficială a universității gălățene, beneficiind de expertiza, sprijinul academic și eventual finanțarea partenerilor din România.

Un asemenea model de colaborare transfrontalieră în educație este perfect realizabil și există deja precedentul elocvent al Universității din Taraclia. În 2023, în loc să fie desființată, mica universitate de stat din Taraclia, frecventată preponderent de tineri etnici bulgari din sudul R. Moldova, a fost transformată în filială a Universității „Angel Kanchev” din Ruse, Bulgaria. Acordul a fost semnat la nivel guvernamental moldo-bulgar, marcând prima instituție de învățământ superior bulgară deschisă peste hotare. Rezultatele preconizate sunt impresionante, inclusiv diversificarea programelor de studii, creșterea calității educației, diplome emise la specializări recunoscute în spațiul european, condiții mai bune pentru profesori, investiții sporite în infrastructură și o internaționalizare reală a campusului local. Toate acestea devin posibile prin afilierea la o universitate din UE, care aduce know-how academic și finanțare consistentă. În cazul Taracliei, s-a stipulat clar că filiala va fi finanțată din bugetul universității-mamă din Ruse, conform legislației bulgare. Așadar, un aport direct de resurse externe în sistemul educațional din R. Moldova, grav afectat în ultimele 3 decenii de lipsa unor politici coerente. Mai mult, studenții din Taraclia beneficiază de burse generoaseși de diplome recunoscute automat în Uniunea Europeană. Nu este de mirare că fostul premier Dorin Recean însuși a salutat această inițiativă ca „un pas foarte important pentru întreaga regiune, nu doar pentru Taraclia”, îndemnând „toți tinerii din Taraclia, Cahul, autonomia Găgăuză, precum și pe cei din raioanele Bolgrad și Ismail ale Ucrainei, să vină să studieze la filiala universității din Taraclia”. Altfel spus, guvernul de la Chișinău recunoaște că un centru universitar local, susținut de o țară vecină, poate atrage studenți nu numai din împrejurimi, ci și de peste hotare, inclusiv din Ucraina sau alte state, studenți de origine etnică română și nu numai în cazul Cahulului.

Dacă modelul Taraclia–Ruse a fost posibil și a adus beneficii concrete, de ce nu ar fi aplicat un model similar Galați–Cahul? România are tot interesul să sprijine educația în Republica Moldova, iar Galațiul, aflat la doar 60 km de Cahul, dispune de un important centru universitar, Universitatea „Dunărea de Jos”, pregătit să se implice. O filială la Cahul a universității gălățene ar putea oferi specializări atractive, diplome cu dublă recunoaștere (n.r.-R. Moldova și statele UE), profesori bine calificați și oportunități de schimb pentru studenți. Studenții din Cahul ar fi integrați direct în spațiul european al educației, iar universitatea ar deveni un magnet pentru tineri nu doar din sudul R. Moldova, ci și din Ucraina, unde există comunități etnice românești importante.

În viitor, Universitatea din Cahul-Galați ar putea evolua spre statutul unei „universități europene comune”, administrată în parteneriat de ambele țări. Un astfel de aranjament inovator ar consolida legăturile academice și culturale dintre cele două maluri ale Prutului și ar constitui o declarație fermă că integrarea europeană se construiește prin educație, nu prin desființare de instituții.

De-a lungul Europei și Americii există exemple de universități transfrontaliere care demonstrează cum două sau mai multe state pot colabora cu succes pentru a oferi educație de calitate. Aceste proiecte nu doar împart resursele și expertiza, ci și construiesc punți culturale și sociale, care asigură coeziunea regională. Prin astfel de inițiative, statele implicate își consolidează relațiile și creează oportunități unice pentru studenți, profesori și societate în general.

La nivel multilateral european, un exemplu de bună practică este oferit de Institutul Universitar European de la Florența (European University Institute-EUI). Această instituție de studii postuniversitare a fost înființată în anii ’70 de către șase state europene fondatoare (n.r.: Italia, Franța, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg) sub egida Comunității Europene. Scopul declarat era să creeze un centru academic de elită care să promoveze cercetarea și formarea într-o perspectivă europeană comună. Astăzi, EUI este finanțat colectiv de peste 20 de state (practic toate țările Uniunii Europene), de Uniunea Europeană și din venituri proprii. În fiecare an, primește studenți doctoranzi și cercetători din toată lumea, consolidând o comunitate academică internațională și abordând tematici relevante pentru viitorul Europei. Faptul că atâtea guverne susțin împreună această instituție arată încrederea în beneficiile cooperării academice transnaționale.

Nici pe continentul american colaborarea universitară transfrontalieră nu este o raritate. Un exemplu elocvent este Universitatea Indiilor de Vest (trad: University of the West Indies (UWI)), o universitate regională din Caraibe, administrată în comun de mai multe țări. Fondată în 1948 ca un mic colegiu universitar în Jamaica, UWI a evoluat spectaculos, ajungând astăzi o instituție cu peste 50.000 de studenți și campusuri principale în Jamaica, Trinidad și Tobago, Antigua și Barbuda și Barbados. Ceea ce o face specială este că servește nu o singură națiune, ci întreaga regiune. 18 țări din Caraibe contribuie la susținerea UWI și trimit studenți aici. Într-adevăr, guvernele a 18 state și teritorii, de la Bahamas la Trinidad, finanțează și ghidează împreună această universitate, ceea ce o transformă într-una dintre puținele universități cu adevărat regionale din lume. UWI a devenit un motor al dezvoltării regionale, oferind forță de muncă educată pentru economiile insulare și consolidând identitatea comună a Caraibelor. Succesul său demonstrează că, atunci când statele cooperează în educație, pot crea împreună instituții de talie internațională pe care individual nu și le-ar fi permis.

În locul anexării forțate de către UTM, care ar aduce mai multe deservicii decât beneficii, Universitatea din Cahul trebuie păstrată, întărită și conectată strâns la circuitul universitar românesc și european. Este nevoie să oprim această reformă destructivă înainte de a produce daune ireparabile! Ascultați vocea mediului academic și a comunității locale, care cer soluții constructive, nu desființări mascate. Totodată, invităm Guvernul României și universitățile românești să se implice activ, așa cum au făcut-o în trecut, pentru a salva și dezvolta această instituție.

„Dialogul între ministere și universități este posibil și necesar”, sublinia acad. Ioan-Aurel Pop, exprimând încrederea că soluții comune pot fi găsite. Viitorul Universității din Cahul poate fi luminos dacă se alege cooperarea și viziunea pe termen lung în locul unor calcule înguste de moment. O universitate regională puternică la Cahul înseamnă o R. Moldova mai educată, o societate mai conectată la valorile europene și o punte trainică între cele două maluri ale Prutului, o investiție neprețuită în destinul comun.

Universitatea din Cahul este așadar un far al cunoașterii. Să nu-l stingem, ci să-l facem să lumineze și mai departe!