Tănase: „Urmărind unele politici promovate, deseori ajungi să te întrebi dacă statul de drept și supremația Constituției mai au vreun sens”
„ANUL ZERO” ȘI DEMOCRAȚIA
Deși am văzut lumina zilei în 1971, în filozofia mea constituțională mă consider un copil al acelor „anni mirabiles” 1989, când în Basarabia renăștea mișcarea de eliberare națională. La o distanță de peste trei decenii de la acele momente de răscruce, pot afirma fără echivoc că lupta pentru democrație este quintesența identității noastre constituționale.
În Hotărârea Curții Constitutionale nr. 36 din 05.12.2013 privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în corelaţie cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, Curtea a statuat că „...fiecare ordine politică îşi are un „an zero" al ei, de unde ia naştere sistemul său valoric şi legal. Pentru sistemul valoric, legal şi politic existent la ora actuală în Republica Moldova, „anul zero" a fost anul 1991, când în frontierele fostei RSSM a fost creat statul Republica Moldova. Actul care atestă crearea Republicii Moldova - Declaraţia de Independenţă - conţine tezele esenţiale ale sistemului valoric şi legal pe care îşi are fundamentul statul moldovenesc, enumerând şi „elementele de identificare" ale acestuia: limba de stat, drapelul de stat, stema de stat, denumirea oficială a statului”.
Astfel, Constituția Republicii Moldova din 1994 își are originea în valorile fundamentale cuprinse în textul Declarației de Independență, cristalizând astfel baza sistemului nostru valoric și juridic. Pe acest fundament se înalță Republica Moldova, sprijinită de valorile libertății, respectului pentru demnitatea umană, democrației, independenței naționale și apartenenței la spațiul românesc al devenirii noastre naționale - care este parte a spațiului valoric și civilizațional european.
Marcăm cea de-a treizecea aniversare a Constituției Republicii Moldova într-o perioadă dramatică. Constituția moldovenească a fost creată într-un moment istoric când gândirea politică era dominată de religia drepturilor omului și a statului de drept. Observând cu atenție evenimentele actuale, uneori pare că asistăm la apusul acelei epoci, în care respectul pentru ființa umană și statul de drept erau valori incontestabile. Astăzi, ne aflăm din nou într-un punct istoric de fierbere, în care democrațiile occidentale par a fi tot mai neputincioase, suflând astfel vânt în pânzele dictaturilor revizioniste. Astfel, la trei decenii de la căderea comunismului, eterna confruntare dintre tiranie și libertate revine în prim-plan.
Pe termen scurt și mediu, lucrurile arată prost. Agresiunea militară a Rusiei fasciste împotriva Ucrainei, la fel ca în secolul trecut, ne readuce în fața unor provocări, pe care în mod naiv, le-am considerat că au rămas în istorie. Ar fi mult prea simplist să înțelegem logica agresiunii militare rusești împotriva Ucrainei doar prin prisma reflexelor imperiale rusești. În realitate, tirania și democrația se confruntă într-un duel decisiv pentru viitorul civilizației noastre. Această confruntare nu este doar despre teritorii și influență geopolitică, ci despre valori fundamentale și moduri de viață diametral opuse. Astfel, lumea civilizată, la fel cum a făcut-o în 1945, din nou va trebubi să manifeste unitate, pentru a putea da o ripostă fermă neoimperialismului, neofascismului, militarismului, xenofobiei, intoleranței și urii instituționalizate.
Nicolae Steinhardt, în „Jurnalul Fericirii," definea dreptul constituțional ca fiind știința garantării libertății, sugerând că esența constituționalismului constă în protejarea și asigurarea libertății individului. Această definiție, deși simplă la prima vedere, sumează esența și scopul principal al constituționalismului, aducând în prim-plan libertatea ca valoare fundamentală. Urmând acestă logică, Constituția Republicii Moldova reprezintă un pact juridico-moral dintre stat și cetățean, unde se contopesc sinergetic ideile fundamentale ale democrației, libertatății, egalitatății, respectul pentru demnitatea umană, independenței națională și apartenența la spațiul valoric european.
Constituția fără democrație nu-i altceva decât o formă fără fond, iar democrația de fațadă nu este doar inutilă, ci chiar mai dăunătoare decât o dictatură. Dictatura suprimă libertățile individuale, dar păstrează cumva vie o lumină a speranței la o schimbare și la un model social mai bun și mai echitabil. În schimb, un simulacru de democrație topește încrederea oamenilor în democrație ca valoare în sine, spulberând speranța într-un viitor mai bun.
Este un paradox amar că tocmai generațiile care nu au cunoscut comunismul și au beneficiat de avantajele unui sistem democratic au ajuns să fie marii dezamăgiți de aceasta. Adevăratul motiv al acestei decepții nu rezidă în sistemul democratic propriu-zis, ci în așa-numiții democrați care, în loc să fie modele de integritate și transparență, deseori au ales calea oportunismului, populismului și corupției, erodând încrederea în însăși ideea democrației liberale. In acest context, cred că cea mai mare provocare căreia trebuie să-i facă față Republica Moldova la cea de-a treizecea aniversare a constituției sale este riscul eroziunii valorilor fundamentale ale democrației.
În această ordine de idei, mi-a venit în minte strălucitul discurs dedicat democrației, ținut de către un judecător în demisie al Tribunalului Constituțional Polonez, Prof. Mirosław Wyrzykowski, în 2020 la Viena, în cadrul celei de-a 48-a Conferințe Europene a Juriștilor. Acesta s-a referit la o situație imaginară din anul 2033, când un judecător pensionat citea o scrisoare pe care tatăl său i-a scris-o în anul 2020. Voi reproduc mai jos un rezumat al acestei scrisori:
=================================
[…] Totul a început aproape imperceptibil. Alegerile prezidențiale și parlamentare câștigate de aceeași opțiune politică au fost ireproșabile. Legalitatea și legitimitatea lor nu se puneau în discuție. Dar deja prima mișcare a aprins un beculeț roșu. Aceasta a fost excluderea celei mai importante piese de siguranță a democrației constituționale, care este curtea constituțională.
Metodele – mai întâi Gleichschaltungul (sincronizarea) și apoi Ausschaltungul (eliminarea) curții constituționale – au trecut în manualele pentru organizarea unei lovituri de stat. Nu a fost implicată armata, nu a fost schimbată constituția, și nici o reacție efectivă a opiniei publice internaționale la acel moment.
Simultan, funcția publică a fost lichidată și înlocuită cu nomenclatura de partid. Mass-media publică a fost complet subordonată puterii politice.
Autoritatea politică a preluat apoi complet și a subordonat biroul procurorului. Urmărirea penală nu este dispusă să vadă unde acoliții guvernării încalcă legea.
Parlamentul a încetat să-și mai îndeplinească rolul său constituțional. Procesul legislativ a devenit o farsă. Parlamentul este doar o mașină de vot mecanică. Discursurile deputaților din opoziție sunt limitate la 30 de secunde. […]. Legea este adoptată în câteva ore, de multe ori la 5 dimineața și intră în vigoare în ziua promulgării sale. […] modificările constituționale sunt adoptate în termen de 72 de ore fără nicio încercare de deliberare.
Apoi – începe curățarea Curții Supreme – inițial, demiterea tuturor judecătorilor Curții Supreme și, în cele din urmă, 40% dintre membrii instanței sub pretextul că au atins vârsta de pensionare proaspăt proclamată. Garanția constituțională a stabilității statutului judiciar și garanția termenului de 6 ani a mandatului președintelui Curții Supreme nu mai au nicio importanță. Este acum clar de ce curtea constituțională a încetat să existe – pentru a face posibilă atingerea acestor obiective. Și o Cameră Disciplinară a Curții Supreme este înființată ca o instanță specială și a fost recent descalificată ca instanță din acest motiv. Pentru că o instanță specială poate fi înființată doar în stare de război.
Scopul acestor schimbări – cinic numite „reforma” sistemului de justiție – este de a subordona judecătorii și instanțele puterii politice.
[...] Dacă în primul act al dramei se află o pușcă agățată pe perete, știi ce se va întâmpla în ultimul act. Judecătorii sunt amenințați cu răspundere disciplinară [...], pentru apărarea principiilor fundamentale ale ordinii constituționale, pentru hotărârile care nu corespund așteptărilor autorităților politice.
Preluarea ostilă a sistemului constituțional este aproape completă.
=================================
Această scrisoare imaginară reflectă perioada complicată prin care a trecut democrația în Polonia in anii trecuți, arătând cât de fragilă poate fi democrația și cât de important este să o protejăm prin acțiuni concrete și responsabile.
Luate împreună, amenințările la adresa securității naționale, crizele economice și campaniile anticorupție tratate populist și amatoristic generează acțiuni care subminează fundația instituțiilor democratice, deplasând liniile roșii tot mai departe de valorile autentice și originare ale statului de drept. Urmărind unele politici promovate, deseori ajungi să te întrebi dacă statul de drept și supremația Constituției mai au vreun sens.
Este incontestabil că corupția, în special cea din justiție, erodează fundamentul unui stat, iar lupta împotriva acesteia nu este doar o problemă de bună guvernare, ci și una care asigură supraviețuirea statului. Cu toate acestea, eforturile anticorupție trebuie să fie protejate de populism și amatorism, pentru a nu degenera în reglări de conturi și epurări politice.
La fel de incontestabil este faptul că războiul din Ucraina reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale de la agresiunea militară rusă împotriva Republicii Moldova din 1992. Sutele de mii de refugiați și schijele rachetelor rusești care cad literalmente peste casele noastre dictează o agendă aparte pentru politicieni și îi determină deseori să rezolve aceste probleme prin metode restrictive, trecând linia roșie a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, promițând societății că vor „face ordine”. Ordine nu înseamnă Gleichschaltung (germană: „aliniere forțată”, „coordonare forțată”). Lecțiile trecutului ne învață că așa-numitele „dictaturi de dezvoltare” finalmente degenerează în fascism sau comunism. Istoria ne oferă o sumedenie de exemple când cetățenii care au făcut compromisuri la capitolul drepturi și libertăți în favoarea „ordinii” au ajuns, în final, să constate că le-au pierdut pe ambele. Renunțarea la valorile constituționale ale statului de drept, chiar și temporar, în numele „ordinii”, ne poate duce pe un drum periculos, de pe care revenirea este extrem de dificilă, dacă nu imposibilă.
În politică deseori nu contează în ce fel obții ceea ce vrei, atâta timp cât obții. Cu toate acestea, cei care deți puterea în stat, au obligația morală și intelectuală de a înțelege că Constituția este, prin definiție, un act antimajoritarist. Astfel, regula majorității este aplicabilă doar prin prisma respectării valorile statului de drept. Adevărata provocare a unei guvernări responsabile este să asigure că fiecare voce este auzită și respectată, iar drepturile fundamentale ale fiecărui individ sunt protejate. Numai astfel poate fi construită o democrație durabilă, bazată pe principii de justiție și echitate.
Independența justiției și libertatea de opinie sunt valori indispensabile ale unui sistem democratic, iar încercarea de a „plia” aceste valori pe interesul politic de moment riscă să paveze drumul către dictatură, golind de conținut însăși noțiunea statului de drept. Indiferent de provocările care stau în fața noastră, doar salvgardând valorile constituționale, oferim o șansă generațiilor viitoare de a trăi mai bine decât părinții lor.
În ultimele 200 de ani, teritoriul țării noastre a fost de mai multe ori tranzacționat între marile puteri. După trei decenii de la prăbușirea zidului de la Berlin, Europa riscă să fie separată de o nouă cortină de fier, care va diviza lumea liberă de tiranii. Nimeni nu poate garanta ce viitor ne așteaptă, dar sunt convins că acesta va depinde în mare măsură și de noi, de ce parte a cortinei vom alege să fim. Respectul pentru valorile constituționale ale statului de drept poate fi, pentru cetățenii noștri, acea busolă spre un viitor liber și mai demn.
Felicitări tuturor cu Ziua Constituției!
Autor: Alexandru Tănase
INTRĂ ȘI PE CANALUL DE TELEGRAM ZVON.MD, PENTRU A AFLA DESPRE NOILE PUBLICĂRI
Ultimile știri
19 septembrie 2024, 19:00
19 septembrie 2024, 17:55
19 septembrie 2024, 17:27
19 septembrie 2024, 16:51
19 septembrie 2024, 16:44
19 septembrie 2024, 16:34
19 septembrie 2024, 15:37
19 septembrie 2024, 15:14
19 septembrie 2024, 14:51
19 septembrie 2024, 14:48
Citeşte şi..
Vezi toate
