Sancțiunea care a demonstrat că deputații nu sunt egali în fața legii

Situația de la ședința de joi a Parlamentului este pe cât de inedită, pe atât de periculoasă. Interzicerea unui deputat de a participa la ședință este o acțiune radicală și contraproductivă. Este ilegală și neconstituțională, în fond. Nicidecum nu dorim să luăm apărarea cuiva, dar este nevoie de a analiza atent lucrurile, pentru ca să înțeleagă și alegătorii, și autorii măsurilor restrictive.

În primul rând, articolul 71 din Constituție - Legea Fundamentală, stabilește că deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului. Și Legea privind statutul deputatului în Parlament le asigură aleșilor poporului protecție împotriva abuzurilor, inclusiv prin articolul 13, care stabilește că deputatul este considerat pe toată durata mandatului său ca fiind în exercițiul funcțiunii, motiv pentru care orice agresiune împotriva sa este asimilată infracțiunii de ultraj şi sancționată conform dispozițiilor prevăzute pentru aceasta.

Pe de altă parte, avem Regulamentul Parlamentului, care prevede, la Articolul 133, litera f), interzicerea participării la ședințele plenare pe o durată de până la 10 ședințe, ceea ce a și făcut Igor Grosu. Numai că există și multe alte interdicții, care au fost ignorate până acum de către președintele Legislativului, inclusiv „insultele, amenințările sau calomniile, atât de la tribuna Parlamentului, cât și din sala de ședințe; dialogul intre vorbitorul aflat la tribună ți persoanele aflate în sală; convorbiri la telefoane mobile în sala de ședințe a Parlamentului în timpul ședințelor în plen; tulburarea dezbaterilor sau crearea agitației în sala de ședințe”. Toate au avut loc în palatul deputaților, însă niciuna nu a fost sancționată atât de dur.

În istoria legislativă a Republicii Moldova au existat multe cazuri în care deputații au făcut exces de zel și chiar s-au luat la bătaie. La acest capitol, nu suntem nici primii, nici ultimii. Se bat legiuitorii peste tot în lume și chiar mai dihai decât la noi. S-a întâmplat recent în Georgia, pentru cine nu știa sau a uitat, însă nimeni nu-l împiedică pe deputat sau senator să meargă la ședință, ca să voteze.

Nu i s-a întâmplat nici lui Igor Grosu în 2020, în timp ce se afla în opoziție și participat la o încăierare în Parlament, în urma căreia a fost defectat echipament în valoare de zeci de mii de lei, potrivit președintelui de atunci al Legislativului, Zinaida Greceanîi.

Iată că, la mai puțin de patru ani, situația s-a schimbat și acum Igor Grosu recurge hotărât la acțiuni punitive pentru niște vorbe spuse la nervi de niște deputați din opoziție. A fost intransigent de data aceasta pentru că i s-a întâmplat lui, și nu altcuiva. Adică este o răzbunare personală a lui Grosu în raport cu niște colegi de serviciu aflați în exercitarea mandatului. Acum, această sancțiune nu afectează în niciun fel activitatea legislativă, deoarece PAS are o majoritate confortabilă, care îi permite să voteze aproape totul fără impedimente. Dar dacă în una dintre legislaturile următoare vom avea un raport de forțe șubred și va conta fiecare vot? Ce se va întâmpla atunci, dacă vreun președinte de Parlament, mai sensibil, se va simți ofensat și va interzice accesul la ședințe pentru deputați, încât să modifice raportul de forțe în favoarea formațiunii sale? Ce va fi dacă fracțiunea vizată de interdicție va fi cea din care va face parte Igor Grosu, care până acum nu s-a manifestat prin reținere de la etichetări?

Lupta politică este un proces vechi și complex. În ea trebuie să se antreneze oameni puternici, care cunosc regulile și luptă onest. Prin decizia radicală de joi, Igor Grosu și PAS au arătat că nu știu cum să contracareze opoziția mult mai plăpândă numeric. Au acționat la nervi, iar prin asta au comis un abuz care trădează slăbiciune. Din această cauză, niște deputați au fost ultragiați, a doua zi, de către indivizi neidentificați și nimeni nu a suportat nicio consecință. Așa ceva nu poate exista nici în SUA, nici în orice altă democrație din Uniunea Europeană. Din această perspectivă, constatăm că PAS vrea să facă bine cu răul. Greu de crezut că îi va reuși.