Tănase: Dacă prostia ar avea aripi, unii ar zbura ca porumbeii

Astăzi am urmărit cu o curiozitate profesională ședința CSM unde a fost audiată judecătoarea Victoria Sanduța. Să fie clar pentru cârcotași: nu o cunosc personal pe această judecătoare. În calitate de avocat, am avut ocazia să particip la o singură (!) ședință de judecată unde dumneaei era judecător de caz.

Ascultând ședința CSM, mi-a atras atenția o întrebare care m-a dus cu gândul la bătrânul Caragiale, care probabil că se răsucește în mormânt, văzând ce subiect spumos a ratat. Păcat că în video nu se vede clar cine este membrul CSM, „puțul gândirii” care a generat o asemenea întrebare. Nu de alta, dar ar fi păcat să rateze șansa de a deveni parte a patrimoniului cultural-juridic de pe malurile Bâcului. Așa deci, subiectul era despre o postare a judecătoarei Victoria Sanduța pe Facebook, care se pare că se intitula „civilizația Maya”.

Întrebarea după cadru suna cam în felul următor:

„Pentru un observator independent, postarea dvs. pe Facebook referitoare la civilizația Maya nu ar însemna că aceasta este clădirea președinției și acolo este președintele față de care ar trebui să manifestați respect ca pentru orice instituție sau persoană aleasă de votanți?”.

Vreau să fie clar din start că sunt foarte departe de ideea că autorul întrebării a primit indicații de la președinție să formuleze o astfel de întrebare, dar, vorba aceea, dacă îl pui pe un prost să se roage, el cu siguranță ori va sparge podeaua, ori își va sparge capul.

Interesul meu în ședința de astăzi a CSM era unul foarte îngust și profesional. Ca persoană cu studii juridice, așteptam să clarific următoarele chestiuni:

1. Numirea unui judecător în funcție se face printr-un act individual al președintelui. Refuzul președintelui de a numi un judecător până la atingerea plafonului de vârstă trebuie, de asemenea, să fie făcut printr-un act individual. În cazul doamnei Sanduța, scrisoarea CSM și refuzul președintelui au fost făcute la pachet. Astfel, vroiam să aflu – cât de întemeiată este această practică și în ce măsură este opozabilă dnei Sanduța scrisoarea dnei Președinte Maia Sandu, din moment ce răspunsul nu a fost individualizat?

2. Refuzul de numire în funcție a judecătoarei Sanduța datează de doi ani. Sincer să fiu, mă uimește logica discuțiilor care se concentrează pe orice altceva decât pe argumentele refuzului președintelui de a o numi până la atingerea plafonului de vârstă. Astăzi speram să aflu cât de pertinente au fost argumentele (fie și la pachet) pentru a refuza numirea dnei Sanduța până la atingerea plafonului de vârstă.

3. Timp de doi ani, acest judecător, chiar dacă a fost salarizat plenar, a fost împiedicat să judece vreun caz. Cine este responsabil pentru faptul că o persoană a fost plătită timp de doi ani, în același timp fiind împiedicată să-și exercite atribuțiile de serviciu?

În loc să aud răspunsuri la întrebările care mă interesau, am asistat la o incursiune în interpretările pe câmpiile virtuale ale Facebook referitoare la sintagma „civilizația Maya”.  

Ce să zic... jurnalistul și scriitorul Serghei Dovlatov, în culegerea de eseuri „Марш одиноких”, spune următoarele:

„Atunci când trebuie să alegi între un prost și un ticălos, ajungi inevitabil să reflectezi, ajungând să-l preferi pe ticălos. În acțiunile ticălosului există o constantă rezonabilitate egoistă. Există o logică meschină și josnică. Este prezentă o anumită rațiune. Faptele sale sunt previzibile. Adică, cu ticălosul se poate și trebuie să lupți... Cu prostul e cu totul altfel. Acțiunile lui sunt imprevizibile, haotice și lipsite de logică. Proștii locuiesc într-un haos tulbure și învolburat. Ei nu se supun legilor gravitației. Au biologia lor proprie, aritmetica lor proprie. Pe ei nimic nu-i atinge. Ei sunt nemuritori...”

Ascultând investigația postării pe Facebook despre civilizația Maya, cred că cel mai potrivit răspuns ar fi fost celebrul banc din perioada lui sovietică:

Jukov iese din cabinetul lui Stalin, ștergându-și fruntea: „Fuu, jigodia cu mustață...”

Beria a auzit și i-a raportat lui Stalin: „Așa și așa, Jukov a zis așa ceva.”

Jukov este chemat la Stalin și întrebat: „Tovarășe Jukov, ieșind ieri de la mine, ați spus „jigodia cu mustață”. Pe cine ați avut în vedere?”

Jukov răspunde: „Pe Hitler, tovarășe Stalin!”

Stalin îl cheamă pe Beria și îi spune: „Dar dumneavoastră pe cine ați avut în vedere, tovarășe Beria?”  

Așa că, dragi prieteni, dacă prostia ar avea aripi, unii ar zbura ca porumbeii.

P.S. Las acest video aici pentru istorie, dacă cumva peste câțiva ani ne vom pomeni cu o condamnare la CEDO pe acest subiect...

Autor: Alexandru Tănase