Azi este Dragobete, sărbătoarea iubirii

Dragobetele, sărbătoarea iubirii. Tradiții, semnificații și magia zilei

Românii au propria lor sărbătoare a iubirii – Dragobetele, celebrat pe 24 februarie, o zi în care natura renaște, iar dragostea capătă o aură magică. Dragobetele are rădăcini adânci în folclorul românesc și simbolizează iubirea pură, tinerețea și începuturile pline de speranță, transmite Adevărul.ro.

Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români

În vechile sate românești, Dragobetele era considerat ocrotitorul iubirii și al tinerilor îndrăgostiți. Expresia „Dragobetele sărută fetele” reflecta obiceiurile din această zi, când băieții urmăreau fetele într-o fugă ritualică, iar dacă le prindeau, le sărutau – un gest simbolic al iubirii și al norocului în dragoste pentru tot anul.

Ce reprezintă cu adevărat Dragobetele

Dragobetele nu este doar o sărbătoare a iubirii între oameni, ci și un moment în care natura renaște. Conform tradiției, în această zi păsările își aleg perechea și încep să-și construiască deja cuiburile pentru a-și crește puii. Se spunea că cele care nu își găsesc perechea vor rămâne singure până anul viitor. Sărbătoarea își are rădăcinile în mitologia dacică, cel mai probabil, și este asociată cu divinități ale fertilității și renașterii. În centrul ei se află un personaj mitologic, Dragobete, fiul Babei Dochia, descris ca un tânăr chipeș, asemănător lui Eros sau Cupidon. Însă el nu simboliza doar iubirea romantică, ci și echilibrul și armonia din natură.

Tradiții și obiceiuri de Dragobete

Chiar dacă multe dintre obiceiurile străvechi s-au pierdut, în multe zone ale României, Dragobetele este încă sărbătorit prin ritualuri specifice, mai mult sau mai puțin adaptate vremurilor moderne. Fetele și băieții mergeau la cules de ghiocei sau alte flori de primăvară pentru a le oferi persoanei iubite. Se credea că florile culese în această zi au o putere magică și aduc noroc în dragoste. În unele sate, tinerii se adunau în grupuri și petreceau ziua împreună, jucându-se, cântând și dansând. La final, băieții încercau să sărute fetele, iar dacă acestea acceptau, se considera că între ei s-a legat un legământ de iubire.

Cei care sărbătoreau Dragobetele cu bucurie erau protejați de suferințele iubirii tot anul, iar cei care ignorau ziua erau considerați ghinioniști în dragoste. În trecut, femeile strângeau zăpada rămasă pe pământ, numită „zăpada zânelor”, și o topeau pentru a se spăla pe față, crezând că astfel vor deveni mai frumoase și mai atrăgătoare. Tot de Dragobete, femeile în vârstă scoteau din pământ rădăcina de spânz, considerată un leac valoros în medicina populară. Se spunea că femeile care atingeau un bărbat străin în această zi deveneau mai „drăgăstoase” pe tot parcursul anului.

În unele sate, precum cele din Valea Cernișoarei (Vâlcea), grupuri de bărbați se îmbrăcau în haine femeiești și mergeau prin șezători, unde luau fetele și nevestele la dans, improvizând momente pline de haz, spre amuzamentul celor prezenți. De asemenea, străbăteau satul făcând diverse farse și glume.