520 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt

Se împlinesc 520 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, unul dintre cei mai însemnați domni ai românilor.

În 2 iulie 1504, voievodul moldovean trecea la cele veșnice, iar Țara Moldovei îl deplângea „cu multă jale”, potrivit cronicarului Grigore Ureche. Ștefan cel Mare a fost înmormântat la Mănăstirea Putna, una dintre multitudinea ctitoriilor sale, iar în urmă cu 32 de ani a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

Recunoașterea internațională a meritelor domnului Țării Moldovei a venit atât în timpul vieții (a fost numit „atlet al lui Hristos” de către Papa Sixtus al VI-lea), cât și după decesul acestuia, când regele Poloniei, Sigismund I, l-a caracterizat într-o scrisoare drept  „Stephanus ille magnus” („acel mare Ștefan”).

Data nașterii voievodului Ștefan al III-lea nu se cunoaște, dar se presupune că avea 24 de ani când a urcat pe tron, în 1457. După ce l-a alungat din țară pe unchiul și predecesorul său, Petru Aron, Ștefan a acceptat suzeranitatea regelui polonez Cazimir al IV-lea.

Pentru a redresa situația social-economică a țării, Ștefan cel Mare i-a executat pe marii boieri care l-au trădat și le-a confiscat moșiile. Domnul Moldovei a consolidat mica boierime și țăranii liberi (răzeșii), din rândul cărora a numit pârcălabi (comandanți ai cetăților), care aveau atribuții militare, administrative și judecătorești.  De asemenea, a încurajat legăturile comerciale externe, prin acordarea privilegiilor negustorilor străini.

Ștefan a dus o politică externă destul de abilă, care i-a permis să nu ducă două războaie concomitent, cu toate că Țara Moldovei „se afla în calea tuturor relelor”, cum zicea cronicarul, fiind înconjurată de trei state expansioniste: Ungaria, Polonia și Imperiul Otoman.

Domnul Moldovei a câștigat majoritatea războaielor purtate, dar cea mai răsunătoare victorie a fost de la Vaslui sau Podul Înalt (1475). Însă replica otomanilor a venit un an mai târziu, Ștefan fiind înfrânt la Războieni.

În ultimii ani de domnie, Ștefan cel Mare a respins expansiunea Poloniei, în urma victoriei de la Codrii Cosminului (1497), însă a fost nevoit să plătească tribut Porții Otomane.