Nicolae Federiuc: Istoria se scrie chiar acum. Ce ne rezervă însă nu știm, pentru că n-avem lideri capabili să rămână în istorie

Ca să rămâi în istorie (și eu cred că asta își dorește, în mod normal, orice conducător), trebuie să produci fapte istorice. Dar faptele istorice pot fi făcute atunci când există contexte istorice, când „se aliniază stelele”. Bineînțeles, ca să vezi stelele, trebuie să te uiți în sus, nu să paști iarbă, în plus, este nevoie să mai ai și abilitatea de a citi în ele. Să fii la înălțimea momentului, altfel spus.

Așadar, există o serie de factori interdependenți și niște condiții destul de dure de îndeplinit, ca să poți rămâne în istorie. Iată de ce, majoritatea conducătorilor de țară dispar ca fumul, ei nu rămân nici măcar în memoria propriilor contemporani, darămite în istorie.

Astăzi, cred eu, se produce iarăși un context istoric, stelele se aliniază într-un anume mod. Trăim acel cutremur ciclic, care scutură lumea o dată la 30-40 de ani și care se lasă, de regulă, cu războaie, cu prăbușiri de imperii chiar, cu schimbarea granițelor, cu apariția unor noi țări pe harta lumii și dispariția altora.

Așadar, o parte dintre actualii conducători vor rămâne în istorie, unii ca eroi, iar alții ca proscriși. Cei mai mulți însă vor dispărea pur și simplu și vor rămâne doar pe Wikipedia eventual.

Pe o parte dintre personajele istorice din ziua de astăzi le știm deja, au îndeplinit deja condițiile minime, suficient pentru a rămâne în memoria colectivă multe generații de acum încolo. E clar, în principiu, și ce imperiu va crăpa, de această dată. Ceea ce nu-i clar (aceste lucruri sunt greu de anticipat, de fiecare dată) e cum se va schimba harta, după acest nou cutremur, care țări vor pierde și care vor câștiga.

Noi, și de această dată, suntem foarte aproape de epicentrul seismului și e puțin probabil să nu fim vizați de următoarele transformări. Dar nu avem, deocamdată, conducători capabili să se ridice la înălțimea momentului. Doar păscători de iarbă, în cea mai mare parte, oameni pe care istoria îi sare. Iar asta ne-ar putea costa scump, dacă nu chiar totul.

Istețime, clarviziune, abordări ieșite din tipare, asta se cere de la lideri, în astfel de situații. Dar mă uit la saltimbancii noștri și m-apucă plânsul.

Editorial de Nicolae Federiuc, jurnalist ZIUA.MD